marți, 8 noiembrie 2011

Am vreo vina daca sunt gay ?

Noi nu avem nici o vina ca ne-am nascut asa cum ne-am nascut. Am doar 17 ani si mi-am dat seama ca e ceva in neregula cu mine, ca ma atrag persoanele de acelasi sex. La inceput am tot incercat sa ma feresc, imi ziceam in gand ca nu este adevarat, ca este doar o iluzie de-a mea, dar pana la urma a fost clar: sunt GAY. Mi-am zis sa accept asta in sinea mea si vreau sa va spun ca datorita acestui fapt am descoperit oameni mult mai buni la suflet, mult mai deschisi fata de cei pe care ii cunosteam pana atunci, cei ,,normali”. Si noi suntem normali, suntem tot oameni, suntem creati tot de acelasi Dumnezeu. Sa fii gay nu inseamna sa fii obsedat sexual sau pedofil sau ceva de genul acesta.Poate ca este normal ca ceilalti sa creada despre noi tot feluri de lucruri, ca suntem niste ,,ciudati”, niste ,,obsedati” , pentru ca ei nu sunt ca noi, nu simt in suflet ceea ce simtim noi. Va spun eu, un copil de 17 ani ca sunt nu multe, foarte multe persoane care se afla in aceeasi situatie ca mine, sunt destui si de aceeasi varsta ca si mine, dar cum pot ei sa recunoasca acest lucru, ca sunt gay, cand in Romania exista atata discriminare  ?
 Chiar nu avem ce face? Chiar trebuie sa suferim atat? Chiar trebuie sa isi bata atatia joc de noi? Pai atunci scuzati-ma, dar suntem si noi oameni!

Nu stiu daca voi obtine efectul dorit, dar totusi doream sa vad cum reactioneaza lumea (normala) la cei ca noi gay. Urasc sa citesc lucrurile despre noi negative, asa ca va voi prezenta situatia mea. Provin dintr-o familie normala, cu parinti nici prea severi, nici prea libertini. Am si frati care sunt de orientare sexuala normala, dar totusi eu nu sunt. (Aici ma refer la intrebarea: "Ce orientare sexuala vor avea copiii care sunt crescuti dintr-un cuplu gay?") Eu nu am fost crescut de parinti gay, ci de parinti care vedeam ca se saruta intre ei. N-am fost agresat, n-am fost in nici un fel influentat de vreo experienta negativa sexuala din trecut, doar asa am fost.. de la varsta in care sexualitatea mi-a fost stabilita.
Nu beau, nu ma droghez, nu violez, incerc sa fac cat mai rau putin posibil si cat mai mult bine. Am vazut pe alt topic o chestie ce asocia orientarea mea sexuala neaparat cu chestiile astea.


Tineti minte, eu nu am sprijin moral din partea familiei.. ei nici macar nu stiu de mine. Daca v-ati putea imagina un singur moment cum e sa fiti in locul nostru, atunci veti vedea ca nu e asa bine. Nu pot nici macar alaturi de prietenul meu sa ma tin de mana pe strada. Iata ca, totusi, lumea considera asta o ofensa capitala, ca de aici am putea ajunge la sex pe strada .

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu